3 momente

Pe blogul lui Tudor Chirila era lansata o provocare: sa scrii 3 momente din viata pe care le-ai re-trai din nou si din nou, daca s-ar putea. A fost cu adevarat o provocare sa stau si sa ma gandesc care dintre toate momentele pe care le-am trait au fost cele mai... de fapt nici nu stiu care e criteriul pe care sa-l aleg cand fac selectia: cele mai importante, cele mai memorabile, cele mai marcante... Cred ca primele 2 pe care le-am gasit sunt alese ca intensitate a momentului, ca practic e vorba de MOMENT (din nou).

1. o noapte de iulie la mare in care am simtit ca iubirea nu are nevoie de reciprocitate, ci ca e o alegere a ta, sa dai si sa te dai cu totul
2. sagrada familia si toata barcelona. de fapt gaudi si legatura mea la un nivel foarte subtil cu ARTA lui

pentru al treilea, voi reveni. mi-a venit unul in minte, cel scris mai jos, dar ceva imi spune ca mai exista un moment care sa vrea sa fie mentionat in astea trei, asa ca ii dau spatiu...
3(potential). ziua in care am purtat pentru prima data ochelari si am vazut ca frunzele din copaci au contur, nu sunt doar o masa de culoare verde...

ale tale care sunt?

lasa-te dus de ganduri. si nu te intorce in trecut, ci doar revezi momentele care te-au facut pe tine sa fii cine esti acum.
si daca vrei sa le impartasesti, lasa un comentariu, daca nu, macar ma bucur ca ti-am oferit ocazia sa le vezi.

cu drag...

un moment. prezent.

e foarte mare diferenta intre a canta bine si a te expima pe tine prin muzica. de obicei se completeaza, dar sunt doar anumite momente in care ti se ridica parul pe tine cand asculti pe cineva cantand. si se poate sa nu fie nici macar cea mai fabuloasa piesa, sau cel mai bun cantaret... am vazut momente in care pur si simplu devin fascinata de omul care e acolo... si omul ala e parca intr-un alt spatiu, in care fiecare sunet, fiecare cuvant, fiecare miscare, si totul din jur doar curge, natural. numesc asta "sa fii conectat la cine esti de fapt", sa nu fii doar un rol, sau sa-ti faci treaba, ci ceea ce faci, sa iasa din insasi fiinta ta. si nu e nevoie sa fie muzica, desi cred ca acolo am vazut cel mai clar momentul in care artistul e diferit de cantaret, dar si momentul in care pictorul creeaza (e parca intr-o transa), sau chiar un moment dintr-o conferinta/training in care simti pur si simplu ca devii prezent, ca ceea ce se pune acolo, ajunge la tine... si nu e un moment foarte clar definit. si se poate ca si pana atunci sa se fi spus lucruri importante sau interesante, dar ATUNCI, acel om, a ajuns in contact cu ceva care trebuia transmis. si nu vreau sa spun ca e o chestie de genul "locul perfect, momentul perfect". mi-e clar ca momentul respectiv poate fi accesat oricand. e nevoie doar sa DEVII PREZENT. si asta poate fi facut tot timpul.
imagineaza-ti cum ar fi sa traiesti fiecare clipa inspirandu-i pe ceilalti, facandu-i pe ceilalti sa se opreasca din rutina si automatismul in care ne traim cu totii viata. asta ar implica si pentru tine sa nu mai fii reactie la tot ce se intampla, sa nu mai actionezi doar ca reactie la viata, ci sa fii prezent tot timpul, fiecare clipa sa fie una noua, un moment de viata, viata insasi, singurul moment care exista de fapt.

si uite ca fiecare postare de pe blogul asta a avut un filmulet sau ceva de impartasit cu altii... bucurati-va de un moment in care aceasta K.D.Lang a fost total conectata la... ceva :)

cum arata arta

Am avut o discutie zilele trecute cu o prietena in care distingeam ca arta este ceva ce nu poti descrie, si pe care marea majoritate dintre noi incercam sa o incadram intr-o forma deja cunoscuta, fie ea pictura, desen, muzica, etc. Si poate ca de aia sunt asa de putini oameni care ajung sa-si exploreze pe deplin talentul. Doar cei care reusesc sa si-l identifice cu una dintre formele "recunoscute" merg mai departe si sunt incurajati sa continue. Vorbeam cu prietena mea si am vazut ca arta e doar o forma de manifestare in afara a frumosului pe care il ai in interior. Si frumosul ala poate insemna tare multe lucuri...
si poate ca in special cei care nu si-au gasit o cale "formala" de a se manifesta sunt cei care CREEAZA arta, sunt cei care ne vor minuna cel mai tare. si vorbesc despre cei care au facut de-a lungul timpului chestii total ne-conventionale.
Am gasit un dans... miscare de fapt. Mi-a dat o lacrima privind miscarea pe muzica. Poate o sa va placa si voua. Si poate o sa va dati si voi drumul sa manifestati ceea ce aveti inauntru, prin orice forma va iese, chiar daca nu intra in tipare.... Uita-te la ce iti face placere sa faci. uita-te la ce te prinde, si ai putea face fara sa conteze cat e ora, uita-te la ce iti aduce energie si te transporta intr-un fel de "transa". si fa! Am citit undeva un citat care se potriveste aici : "Find your natural flow, and then flow with it" (gaseste-ti felul natural de miscare, si apoi "curgi" cu el). Nu te lupta cu viata ta. Poate esti "neconventional" :) Bucura-te de asta. Asta e contributia ta adusa lumii!

Cu drag,

drag...

atat.
de ziua mea :)

si pentru toata lumea care VEDE si care nu poate exprima decat... atat.

cu drag, pentru toti cei care vor ajunge pe aici.

pentru amatorii de "motivationale" :)

Rumegam eu de ceva vreme un gand a carui finalitate era ca: oricat de utile ar fi unele structuri de sprijin (si aici ma pot referi la carti, training-uri, coach, etc.), oricat de mult ti-ar oferi, si oricate "click-uri" a-i face, daca tu nu vrei sa faci, nu veni face! si daca vrei, iti iese sigur! in plus, atunci cand vrei, iti gasesti si sprijinul si drumul :)
nu stiu cat sunt de coerenta exprimand asta, dar a fost in iarna o super reclama la Sprite care m-a facut instant sa zambesc. De fiecare data cand simt ca am nevoie de sprijin, este pentru ca eu consider despre mine ca nu sunt capabila - si asta-i o maaaare poveste, sub nici o forma realitatea. Si tot ce poate sa-ti ofere altcineva, este, din pacate, si in cel mai bun caz, ocazia sa cante cu tine:
"Dar chiar nimic
bing-bang!
Nu ma va opri
bing-bang!"

Imi trece toata starea de victima neajutorata cand imi aduc aminte de reclama asta :)

creeaza-ti atmosfera

Am ascultat ceva care m-a prins. si care m-a facut sa intru intr-o stare foarte faina.
asa ca m-am hotarat sa o impart si cu voi... pe Alexandrina Hristov, pe care am descoperit-o total intamplator. dar piesa asta chiar are ceva care ma scoate din orice m-ar preocupa in momentul ala si ma face sa ma reconectez...




Bucurati-va si voi de ea!

ca sa incep cu ceva...

am o prietena care are blog. si dupa ce m-am plimbat de 2 ori pe blogul ei, m-am hotarat sa-mi creez si eu un spatiu in care sa ma manifest... Si nu stiu acum ce o sa iasa! N-am habar ce vreau sa scriu, sau sa arat cuiva, dar am simtit ca vreau sa-i dau voie sa fie, asa ca... ESTE!