un moment. prezent.

e foarte mare diferenta intre a canta bine si a te expima pe tine prin muzica. de obicei se completeaza, dar sunt doar anumite momente in care ti se ridica parul pe tine cand asculti pe cineva cantand. si se poate sa nu fie nici macar cea mai fabuloasa piesa, sau cel mai bun cantaret... am vazut momente in care pur si simplu devin fascinata de omul care e acolo... si omul ala e parca intr-un alt spatiu, in care fiecare sunet, fiecare cuvant, fiecare miscare, si totul din jur doar curge, natural. numesc asta "sa fii conectat la cine esti de fapt", sa nu fii doar un rol, sau sa-ti faci treaba, ci ceea ce faci, sa iasa din insasi fiinta ta. si nu e nevoie sa fie muzica, desi cred ca acolo am vazut cel mai clar momentul in care artistul e diferit de cantaret, dar si momentul in care pictorul creeaza (e parca intr-o transa), sau chiar un moment dintr-o conferinta/training in care simti pur si simplu ca devii prezent, ca ceea ce se pune acolo, ajunge la tine... si nu e un moment foarte clar definit. si se poate ca si pana atunci sa se fi spus lucruri importante sau interesante, dar ATUNCI, acel om, a ajuns in contact cu ceva care trebuia transmis. si nu vreau sa spun ca e o chestie de genul "locul perfect, momentul perfect". mi-e clar ca momentul respectiv poate fi accesat oricand. e nevoie doar sa DEVII PREZENT. si asta poate fi facut tot timpul.
imagineaza-ti cum ar fi sa traiesti fiecare clipa inspirandu-i pe ceilalti, facandu-i pe ceilalti sa se opreasca din rutina si automatismul in care ne traim cu totii viata. asta ar implica si pentru tine sa nu mai fii reactie la tot ce se intampla, sa nu mai actionezi doar ca reactie la viata, ci sa fii prezent tot timpul, fiecare clipa sa fie una noua, un moment de viata, viata insasi, singurul moment care exista de fapt.

si uite ca fiecare postare de pe blogul asta a avut un filmulet sau ceva de impartasit cu altii... bucurati-va de un moment in care aceasta K.D.Lang a fost total conectata la... ceva :)