my life is my game

Am vazut in seara asta o reclama care spunea ca viata mea este jocul meu... si am zambit
cam asa e
am ales sa ma joc
si viata imi da ocazii - si spatiu
aa, si parteneri de joaca :)

in ultima vreme imi las viata sa fie, pe principiul: ESTE, oricum, si daca o las eu si daca nu :)))

dar in acelasi context, nu exista nici evenimente care sa ne fie exterioare, nici care sa nu fie relevante pentru noi. da, nu avem control asupra lor, dar depinde de noi ce facem cu ele, daca le lasam doar sa fie, daca ne frustram, daca ne bucuram traindu-le, daca invatam ce aveam de crescut, daca le lasam sa treaca pe langa noi
si fiecare situatie e altfel, si noi reactionam exact cum reactionam, si intotdeauna e asa cum trebuia sa fie :)

cand esti in mijlocul evenimentelor intotdeauna ti se pare intr-un anumit fel, si starea e de obicei intensa, si dupa ce s-a terminat, dupa ce toate punctele au fost trasate, vei vedea de obicei si legatura - si asta e o alta lectie invatata: you can never connect the dots looking ahead...

ma joc cu viata mea, si o las sa vina - si cand vine (adica fiecare moment :D), doar ma bucur de ea, si sunt deschisa, cu o curiozitate de copil sa vad "de ce"-ul din fiecare eveniment :)
si cand nu ma lupt cu ce se intampla, de ce-ul vine repede si clar... de cele mai multe ori...

am si o poveste care exemplifica foarte fain ce am scris mai sus, o poveste pe care am trait-o in urma cu vreo 10 zile si care a fost spusa si re-spusa de asa de multe ori pana acum, ca pare ca si-a pierdut din putere, dar sa vedem... se pare ca vrea sa fie si scrisa, asa ca... SA FIE!

eram in Baneasa in aeroport, asteptand sa zburam spre Bruxelles. prietena mea si cu mine aveam o intalnire de evaluare a unui proiect si apoi un plan sa ne bucuram de Belgia pentru cateva zile. dar evenimentul intreg se refera doar la ziua de VINERI, 13 noiembrie :D in aeroport, asteptand avionul...

cu o ora inainte de decolare, prietena mea a avut o conversatie foarte intensa la telefon, care s-a incheiat doar cu tensiune si ne-finalizare... a inchis doar pentru ca teoretic urma sa vina avionul, si era multa agitatie in jur (eram deja trecute de politia de frontiera); cand s-a intors in scaun, in urma conversatiei, era atat de tensionata si suparata, ca tot ce i-am putut spune "nu poti pleca asa... nu poti sa lasi o conversatie in plop; nu e ok sa lasi lucrurile in aer pana revii; fiind acolo, nu vei reusi sa inchei experienta oricum; si sa acoperi, chiar nu e o solutie"
a avut o singura obiectie "nu am timp acum; plecam oricum"
si atunci, in difuzoare se aude "datorita unor motive operationale, cursa de Bruxelles va decola cu 4 ore intarziere"
:))
era evident ca s-a creat timp
doar atat

trec cateva ore, Lia se linisteste, isi incheie conversatia, concluzionand totusi ca nu e acelasi lucru la telefon cum ar fi fata-in-fata
era incheiat, si totusi nu chiar :D
uitandu-ma peste pista, observ magazinul Ikea si mi se face un dor de mancarea de acolo de numa'!! (de altfel, in ziua respectiva mancasem doar un mic dejun, si era deja ora 16.00)
in nici 5 minute, in difuzoare se aude: "din motive operationale, cursa de Bruxelles, va decola la ora 21.00" - deci inca 5 ore :)))
timp pentru mancare la Ikea (ieeeeee), vizitat magazinul (inca o data ieeeee :D) si Lia sa aiba intalnirea fata-in-fata :))))
clar, nu?

in tot timpul asta nu am avut nici macar un moment o stare de tensiune
parca totul e intampla asa cum trebuie
desi, cu a doua intarziere, urma sa ne pierdem legaturile spre Antwerp (pierdeam ultimul tren)...
desi eram de cateva ore bune in aeroport dupa o noapte petrecuta in tren
desi ni se descarcase laptopul si nu mai puteam nici macar sa ne pierdem vremea vazand un film...
erau multe motive de nervi (si multi dintre ceilalti pasageri erau foarte agitati - s-a chemat chiar si presa)
dar pe tot parcursul, singura mea stare era ca tot ce se intampla, are un scop, si nu trebuie sa stiu care e, trebuie doar sa-i dau voie sa fie, si eu sa FIU...

asa ca, in starea mea zen :D am petrecut vreo 9 ore in aeroport

cand ne-am intors din Ikea, inainte sa trecem din nou de politia de frontiera mi-am dat seama ca... ghiciti ce se mai putea intampla?: nu mai imi gaseam actul de identitate si boarding pass-ul :)))

primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost ca mai avem ceva de trait in aeroport :)
asa ca l-am trait

conform a ceea ce stiam deja, am inceput sa cautam variante
am cautat prin aeroport - s-a chiar anuntat sa fie cautat si de altii
am mers pana la Ikea si inapoi (pe drum, intr-o balta de pe marginea drumului a fost gasit boarding pass-ul - care, pentru cine nu stie, e o hartie de aprox 3/5 cm :D, mai ceva ca acul in carul cu fan)
alternative nu prea erau - nu poti iesi din tara decat cu actul in original, si nu mai am pasaport; alt buletin puteam sa-mi fac doar la Cluj, si fiind vineri, nu erau sanse sa fie gata repede
mi s-a oferit sa-mi aman zborul (fiind asa de mare intarzierea, Wizz Air ar fi facut orice ca sa fiu fericita :) (ce dragut!!! chiar ar fi facut!! dar nu aveam eu nevoie de nimic de la ei ca sa fiu fericita :D SUNT fericita oricum!)

oricum, cautand variante (fara prea mare succes) s-a facut 20.30, si cand parea ca e clar ca nu mai plec, Lia spune "nu imi place sa calatoresc singura! si nu vreau sa fac asta!"

asa ca, guess what, universul zice din nou "BINE", si vocea anunta "din motive operationale, zborul Wizz Air cu directia Bruxelles, va decola la ora 0"

:D
(avem timp sa vedem ce se poate face)

nu mai erau variante de incercat
chiar incercasem multe

asa ca, ne-am hotarat doar ca vom ramane cu Lia in aeroport pana pleaca, sa nu ramana singura
anuntasem in Belgia ca nu mai ajung
imi facusem planuri de intoarcere acasa
cautam alternative pentru un alt zbor...

si intre timp, ma bucuram de parcurs
da, oboseala,
da, agitatie in jur
si in acelasi timp un DA clar: "viata mea se intampla CHIAR ACUM; asta este, nu e alta, nu o sa fie maine, cand totul va fi gata... e acum, si tot ce se intampla, e exact cu trebuie; asa ca... ascult, si TRAIESC!"

faina stare

pe jos, in aeroport, vorbind cu 2 oameni faini
traind o super experienta legata de comunicare (din care fiecare am invatat ceva)
bucurandu-ma de viata asa cum trece...

si pe la 22.30, ma suna Luci, sotul meu (cu care vorbisem practic toata ziua) si imi spune sa-mi notez un numar de telefon; apartine unui OM pe nume Bogdan, care imi scrisese un e-mail (Luci verifica adresa mea pentru situatia in care aparea ceva important/urgent de raspuns) cum ca a gasit in zona Baneasa o carte de identitate cu numele meu, iar in cazul in care EU am pierdut-o, sa-l sun

...
nu-mi venea sa cred!
adica eram eu relaxata, dar asta chiar a fost faina "coincidenta" (sigur "intamplatoare")
in semnatura lui Bogdan era ceva de genul "Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist"
dragut, nu? :)
adica clar "coincidenta"
in Bucuresti, un om care cand gaseste un buletin, merge acasa si google-este persoana, si ii scrie
in plus, era la film cand am sunat
si cartea de identitate acasa
asa ca a facut un tur de forta, tatal lui a luat un taxi, a dus buletinul la cinema, si Bogdan a venit din nou pana in zona Baneasa sa mi-l returneze

a ajuns la timp
am putut pleca spre Belgia

si toate s-au legat, si poate inca mai sunt puncte de legat :)

aaaaaa, adresa pe care mi-a scris e o adresa de business mai veche, pe care o verific TARE rar, dar cu o saptamana inainte(!) un prieten m-a intrebat daca nu vreau sa-mi forwardez pe adresa curenta e-mail-urile care vin pe ea, mai ales ca nu prea sunt multe, "doar in cazul in care o sa-mi scrie cineva, sa nu ratez mesajul" :)


am aterizat pe Liege in loc de Bruxelles
am fost dusi apoi cu un autobus in aeroport in Charleroi
Begia by night - foarte fain :)
daca aterizam in Bruxelles aveam de stat foarte mult in aeroport pana la primul tren
asa, ne-am bucurat de drumul de noapte...


foarte faina experienta
foarte fain sa lasi lucrurile sa fie
pentru ca, asa cum spuneam, ELE SE INTAMPLA ORICUM!!

cineva de la biroul Wizz Air a spus "in tot raul si un bine"
daca nu intarzia avionul, nu puteam trai toate astea

si cine stie ce mai am de trait datorita acestor evenimente
si cine stie ce mai au si altii de primit din poveste :)


viata mea e o joaca!
si are nivele
in plus, are scene diverse
care cateodata par ca nu se leaga
dar parca in ultima vreme, e tot mai clara legatura
exemplul de mai sus e doar unul din multe.
I love my life! the way it is :)


I'm following the flow of my life
just going with the flow...

look where it leads me :)
(poza asta a fost facuta in Brugge - intr-un loc la care am ajuns tot "intamplator"

zambesc
si TRAIESC!