articol publicat pe LiterNet - https://agenda.liternet.ro/
A fost atat de aparte felul in care Andrei a inceput sa ne insoteasca la opera si la teatru, ca eu simt ca merita impartasit. Atat de simplu totusi... si firesc.
Andrei a fost un bebelus care cerea atentie. Nu era unul din aceia linistiti pe care ii pui intr-un carucior sau intr-un sistem ergonomic de purtare si stau acolo in pace si dorm si poti sa ii iei cu tine oriunde. Ma cerea atenta la el si la nevoile lui si am ales sa fiu acolo pentru el. Asta a insemnat ca multa vreme, ca sa pot merge la un concert sau spectacol, sa trebuiasca sa gasesc cu cine sa il las cateva ore, sau poate sa renunt la a merge daca ora era prea tarzie.
Se intampla tuturor. Stiu. Dar mie imi era dor... Arta ma hraneste. Ma las in invaluirea unui concert sau spectacol si ma las sa ma deschid... Sau curg cu povestea unei piese de teatru, intru in lumi de poveste, in trairi transmise... ma las transformata si eu.
Si incercarile de a merge cu Andrei cand era bebelus, mi-au fost grele. Pentru ca nu mai puteam curge cu trairea... Era mult despre a reveni la nevoi curente. Aici si in viata asta foarte concreta.
Asa ca mi-a fost dor
Iar asta e contextul unui inceput :)
Trecuse Craciunul acelui an (Andrei avea cam 2 ani) si asteptam Revelionul. Si in una din zilele acelei saptamani care are oricum un alt ritm si o alta viteza decat oricare de-a lungul anului, mi-am amintit cum in fiecare an, de cand eram copil, in ziua de Anul Nou, ramaneam cu mama mea dupa masa de pranz si ne scaldam fascinate in Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Vienna. Cum ascultam muzica aia ce, ca si copil, mi se parea ataaaat de melodioasa, ne uitam fascinate la decorul salii pline de flori, la personalitatile impozante prezente si stateam cu dirijorul, mereu unul nou in fiecare an, care cu atata maiestrie, conducea toate instrumentele alea ataaat de diferite in a le face sa sune magic si coerent si curgator si...puteam sa ne lasam in visare ascultand compozitori faimosi si arii celebre din operele lor. In reveria traita, mi-am dat seama ca vreau sa ii arat si lui Andrei asta, ca vreau sa il fac si pe el parte din asta, asa ca am deschis pe youtube o bucata inregistrata dintr-un concert mai vechi. Am stat cu el in fata unui ecran de data asta (nu facem asta prea des) si am lasat sa vina spre noi un prim concert. Andrei, inca nu vorbea mare lucru dar ma oprea mereu sa ii arat instrumente, sa ii spun ce sunt, cum se numesc... A fost fascinant. A fost atat de atras si curios. A fost atat de fain sa fredonam muuult dupa asta, tot felul de bucati de muzica buna si mangaietoare pentru suflet...
Ma simt ca si cum in acest moment imi vine totusi sa mai adaug ceva la marturisirea asta personala
In perioada starii de urgenta, am trait cea mai profunda recunostinta pentru Opera Romana si Teatrul National de aici de la Cluj, precum si fata de celelalte institutii care au ales sa ofere online inregistrari ale minunatelor lor spectacole din ultimii ani
In perioada atat de confuza, ciudata si plina de incertitudini pe care am trait-o, aceste inregistrari, sau spectacolele "din sufragerie" transmise live online de diferiti mininati artisti, ne-au adus la a ne simti din nou NORMALI, ne-au incarcat inimile si au oferit un foarte bine veni moment de pauza...
DAR
Nimic nu se compara cu momentul cand esti in sala de spectacol, se face liniste, se sting luminile, iti simti linistea din tine si inima batand in anticipare a ceva ce stii ca va urma si care de obicei nu dezamageste...si apoi se deschide cortina... si TOTUL incepe, si bucati de suflet se tot deschid, si simt cum ma incarc cu BINE si FRUMOS, cum Binele si Frumosul din mine au loc acum din nou sa fie si sa iasa inspre lume
Ne e dor de a fi acolo, si nu doar pe o terasa sau in piata Unirii
Vrem la Opera!
Vrem la Teatru!
Vrem la Filarmonica!
Din nou
Da. Ok. Cu respectarea masurilor de siguranta!
Dar publicul care merge sa traiasca Arta, e un public care cunoaste, in marea lui majoritate, Respectul. Serios, daca iti venea sa tusesti in timpul unui spectacol, apai tineaaaai, frate, pana era musai musai si atunci era cat se poate de discret. Nici sa te fatzai pe scaun nu iti venea, ca sa nu ii scoti din stare pe oamenii de langa tine
Asa ca las aici un mesaj care merita dat mai departe. Poate un mic manifest!!
E important sa se reia spectacolele de opera, teatru, balet, concerte!
E important pentru sanatatea noastra mentala si emotionala
Eu traiesc adanca recunostinta pentru tot ce am primit de la artisti de-a lungul vietii. Am crescut datorita daruirii lor, asa cum nu aveam cum sa cresc in alt fel
Si Andrei de asemenea
Haideti sa se poata din nou!
E important sa se poata din nou
Pentru noi toti!
Stiti, nu am vorbit deloc aici despre cum a fost impactat "sectorul" acesta. Stiu actori si muzicieni care au fost loviti greu de situatia prin care trecem. Si financiar. Si din faptul ca nu reusesc sa mai faca repetitii IMPREUNA. de multe ori arta asta se intampla in sinergie. Si intre artisti. Si intre artisti si public...
Dar nu vorbesc despre asta aici
Sunt altii care scriu despre bucata asta care e tare taaaaare greu de dus
Eu scriu despre noi
Oameni obisnuiti
Mici si mari
Care avem atat de mult de castigat si de crescut... atat de mult de a ne reechilibra si a ramane "sanatosi" datorita artei!
Atat...
Si incercarile de a merge cu Andrei cand era bebelus, mi-au fost grele. Pentru ca nu mai puteam curge cu trairea... Era mult despre a reveni la nevoi curente. Aici si in viata asta foarte concreta.
Asa ca mi-a fost dor
Iar asta e contextul unui inceput :)
Trecuse Craciunul acelui an (Andrei avea cam 2 ani) si asteptam Revelionul. Si in una din zilele acelei saptamani care are oricum un alt ritm si o alta viteza decat oricare de-a lungul anului, mi-am amintit cum in fiecare an, de cand eram copil, in ziua de Anul Nou, ramaneam cu mama mea dupa masa de pranz si ne scaldam fascinate in Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Vienna. Cum ascultam muzica aia ce, ca si copil, mi se parea ataaaat de melodioasa, ne uitam fascinate la decorul salii pline de flori, la personalitatile impozante prezente si stateam cu dirijorul, mereu unul nou in fiecare an, care cu atata maiestrie, conducea toate instrumentele alea ataaat de diferite in a le face sa sune magic si coerent si curgator si...puteam sa ne lasam in visare ascultand compozitori faimosi si arii celebre din operele lor. In reveria traita, mi-am dat seama ca vreau sa ii arat si lui Andrei asta, ca vreau sa il fac si pe el parte din asta, asa ca am deschis pe youtube o bucata inregistrata dintr-un concert mai vechi. Am stat cu el in fata unui ecran de data asta (nu facem asta prea des) si am lasat sa vina spre noi un prim concert. Andrei, inca nu vorbea mare lucru dar ma oprea mereu sa ii arat instrumente, sa ii spun ce sunt, cum se numesc... A fost fascinant. A fost atat de atras si curios. A fost atat de fain sa fredonam muuult dupa asta, tot felul de bucati de muzica buna si mangaietoare pentru suflet...
Cateva zile dupa, urma sa fie Revelionul. Planurile noastre cu bebelus implicau o cina mancata devreme si rutina obisnuita a tuturor serilor de cand se nascuse. Dar acel concert vazut pe youtube a deschis ceva. Si mi-am amintit ca la Opera Romana de aici de la Cluj, in fiecare an se sarbatorea Revelionul cu Liliacul de Johann Strauss. Incepea la 18.30 asa ca am indraznit sa visez ca am putea incerca. Am luat bilete sus, ca sa se vada cladirea in ansamblul ei, sa vedem bine si orchestra si intreaga scena. Am luat bilete, evident, la capat de rand, ochind de la inceput cele mai facile cai de iesire in asa fel incat sa nu deranjam pe nimeni daca va fi cazul sa plecam mai repede sau daca Andrei se va agita (avea totusi doar vreo 2 ani). Ne-am imbracat frumos si am creat asa o stare de sarbatoare intrand in cladirea impozanta a Operei. Ne-am asezat pe scaun avand in capul meu realitatea ca probabil vom sta cam 10 minute si ca apoi copilul isi va pierde rabdarea. Si a trecut primul act... fara sa ne dam seama. De fapt, cu foarte multa prezenta. Andrei a stat in liniste complet fascinat de tot ce se intampla. In pauza m-a intrebat detalii. Despre instrumentele din orchestra - cum se numesc, ce sunete aparte fac, cum se completeaza in orchestra, cum sunt pozitionate, cum dirijorul le "porneste", le "da avant" sau "le linisteste" si creeaza astfel armonie si MUZICA (- era clar ca isi amintea ca vorbisem despre asta cu cateva zile in urma...). Apoi a fost curios despre personaje, despre vocile atat de diferite...
Pfuai cum a fost pauza! Cata curiozitate!! Ne-am plimbat prin foaier. Am mers in sus si in jos pe scari. Am descoperit cladirea. Si tot timpul asta am povestit. Eu credeam ca vom merge acasa. Dar NU. Cand a auzit gongul si eu i-am spus ce inseamna, m-a tras grabit inapoi inauntru. Copilul asta mic, si in aproape toate celelalte situatii, complet lipsit de rabdare, a stat intreg spectacolul in liniste in bratele mele... fascinat si curios. Si eu am reusit sa traiesc iar un pic din magia pe care o deschide opera, muzica in care cei ce canta sunt chiar acolo in fata ta si TRAIESC si transmit... si eu sunt acolo sa simt.
Doamne cum m-a incarcat experienta aia
Am aflat destul de repede ca in primele zile dupa inceperea anului, este si concertul de Anul Nou al Filarmonicii. Am luat din nou bilete la capat de rand si cu ruta de "scapare" rapida identificata de la inceput. Si iar copilul asta a stat un spectacol intreg in bratele mele, mutandu-si ochii de la un instrument la altul in timp ce dirijorul conducea muzica printre partituri si emotie...
Asa am ajuns sa vanam multe din spectacolele Operei, apoi Baletului, Filarmonicii (inclusiv superbele lor spectacole destinate copiilor). Am descoperit proiectul Notes and Ties - un proiect care, simt eu, a adua muzica clasica mai aproape de contemporan, de lumea in care traim, a creat un pod - de care noi ne-am bucurat din plin.
Am incercat apoi multe
De la piese scurte de teatru la Studio Euphorion, la spectacolele Adei Milea care sunt atat de savuroase, ritmate, neasteptate
...
Am lasat sa vina spre noi divers si variat
Am ales apoi tot mai coerent ce ni se potriveste mai mult si pentru ce mai avem de asteptat pentru ca sa ne fie relevant
Dar din TOATE am invatat
Si cu toate am trait
Am inceput sa scriu aici poate ca sa "documentez" putin din experienta pe care viata cu Andrei a dus-o inspre atat de multa constienta, prezenta si revelatii
Am inceput doar asa, vorbind despre cum muzica si diferitele forme de arta au intrat in viata noastra si au deschis
De la piese scurte de teatru la Studio Euphorion, la spectacolele Adei Milea care sunt atat de savuroase, ritmate, neasteptate
...
Am lasat sa vina spre noi divers si variat
Am ales apoi tot mai coerent ce ni se potriveste mai mult si pentru ce mai avem de asteptat pentru ca sa ne fie relevant
Dar din TOATE am invatat
Si cu toate am trait
Am inceput sa scriu aici poate ca sa "documentez" putin din experienta pe care viata cu Andrei a dus-o inspre atat de multa constienta, prezenta si revelatii
Am inceput doar asa, vorbind despre cum muzica si diferitele forme de arta au intrat in viata noastra si au deschis
Ma simt ca si cum in acest moment imi vine totusi sa mai adaug ceva la marturisirea asta personala
In perioada starii de urgenta, am trait cea mai profunda recunostinta pentru Opera Romana si Teatrul National de aici de la Cluj, precum si fata de celelalte institutii care au ales sa ofere online inregistrari ale minunatelor lor spectacole din ultimii ani
In perioada atat de confuza, ciudata si plina de incertitudini pe care am trait-o, aceste inregistrari, sau spectacolele "din sufragerie" transmise live online de diferiti mininati artisti, ne-au adus la a ne simti din nou NORMALI, ne-au incarcat inimile si au oferit un foarte bine veni moment de pauza...
DAR
Nimic nu se compara cu momentul cand esti in sala de spectacol, se face liniste, se sting luminile, iti simti linistea din tine si inima batand in anticipare a ceva ce stii ca va urma si care de obicei nu dezamageste...si apoi se deschide cortina... si TOTUL incepe, si bucati de suflet se tot deschid, si simt cum ma incarc cu BINE si FRUMOS, cum Binele si Frumosul din mine au loc acum din nou sa fie si sa iasa inspre lume
Ne e dor de a fi acolo, si nu doar pe o terasa sau in piata Unirii
Vrem la Opera!
Vrem la Teatru!
Vrem la Filarmonica!
Din nou
Da. Ok. Cu respectarea masurilor de siguranta!
Dar publicul care merge sa traiasca Arta, e un public care cunoaste, in marea lui majoritate, Respectul. Serios, daca iti venea sa tusesti in timpul unui spectacol, apai tineaaaai, frate, pana era musai musai si atunci era cat se poate de discret. Nici sa te fatzai pe scaun nu iti venea, ca sa nu ii scoti din stare pe oamenii de langa tine
Asa ca las aici un mesaj care merita dat mai departe. Poate un mic manifest!!
E important sa se reia spectacolele de opera, teatru, balet, concerte!
E important pentru sanatatea noastra mentala si emotionala
Eu traiesc adanca recunostinta pentru tot ce am primit de la artisti de-a lungul vietii. Am crescut datorita daruirii lor, asa cum nu aveam cum sa cresc in alt fel
Si Andrei de asemenea
Haideti sa se poata din nou!
E important sa se poata din nou
Pentru noi toti!
Stiti, nu am vorbit deloc aici despre cum a fost impactat "sectorul" acesta. Stiu actori si muzicieni care au fost loviti greu de situatia prin care trecem. Si financiar. Si din faptul ca nu reusesc sa mai faca repetitii IMPREUNA. de multe ori arta asta se intampla in sinergie. Si intre artisti. Si intre artisti si public...
Dar nu vorbesc despre asta aici
Sunt altii care scriu despre bucata asta care e tare taaaaare greu de dus
Eu scriu despre noi
Oameni obisnuiti
Mici si mari
Care avem atat de mult de castigat si de crescut... atat de mult de a ne reechilibra si a ramane "sanatosi" datorita artei!
Atat...
Haideti sa se poata din nou!
-ro_blue.png)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu