your own journey (pentru parinti si nu numai)

m-am trezit in dimineata asta de 8 Martie din nou conectata la faptul ca traim exact ce avem nevoie sa traim.

si ca asteptarile pe care le avem despre cum ar trebui sa decurga viata, ne fac sa fim dezamagiti, tristi, sau pur si simplu sa ratam o minunata descoperire a unei calatorii care se intampla oricum...

mi-am adus aminte de un articol care a venit la mine exact la momentul potrivit, si il voi copia mai jos - in special ultimul paragraf

iar dimineata asta vine cu mesajul de a ma bucura de propria-mi calatorie, de a ma lasa surprinsa de ceea ce este oricum... de a-mi da voie sa am incredere ca sunt exact pe drumul meu, asa cum si cei de langa mine isi traiesc exact drumul LOR

fiecare dintre noi ne traim propria viata, UNICA, cu un set de experiente personalizat. traim EXACT CE AVEM NEVOIE SA TRAIM. si tot ce traim se muleaza perfect pe "plan"... tot ce avem de facut este sa ne dam voie sa DESCOPERIM drumul si sa ne lasam surprinsi de el. doar asteptarile noastre ne fac sa nu fim ok cu ceea ce este. iar ceea ce este, ESTE ORICUM :) so we might enjoy discovering it!

Copilul Normal: care e acesta? 

"Cântăreşte 3800 grame la naştere. Doarme liniştit trezindu-se de numai 6 ori pe zi pentru a suge. Stă la un sân 5 minute, 5 minute la celalalt luând în greutate exact 10 grame în prima zi, 20 grame în a doua zi şi aşa mai departe până când ajunge să sugă fix 180 de mililitri de lapte matern la fiecare masă. Mănâncă cu poftă şi fără întreruperi, imediat după aceea eructează pentru a adormi instantaneu, fericit. Nu e niciodată bolnav, mucos, nervos, nu are niciodată nici măcar o pată. Creşte exact 200 de grame pe săptămână, în fiecare săptămână, în primul an de viaţă. Trece dezinvolt de la sân la formulă, de la sân la suzetă, de la formulă la ceai, în funcţie de voinţa părinţilor şi a pediatrei. 

Face cu regularitate caca (dar nu multă!) şi urinează în pamperşi, dar niciodată noaptea! Doarme câte 6 ore legate încă de când s-a născut. Râde când este luat în braţe ca pe urmă să nu protesteze când este pus să stea singur în pătuţul său. Adoarme singur în pătuţ fără să plângă, fără să se agite, ţinând duios în braţe ursuleţul său de pluş (sau orice alt obiect de tranziţie recomandat de către expertul de serviciu). 

În maşină se lasă asigurat de scăunel fără să se zbată, fără să plângă, fericit, şi adoarme aproape instantaneu. 

La patru luni reduce singur mesele la un număr de 5 pe zi. La 5 luni renunţa fără să clipească la o masă la sân în favoarea unei supiţe de legume, ca pe urmă să fie hrănit cu diversele piureuri în timp ce stă fericit în scăunelul lui. La 7 luni şi-a diversificat total meniul fiind pregătit pentru creşa unde se va integra fără crize de vreun fel. 

Îl recunoaşteţi? E Copilul Normal. Acel obscur obiect al dorinţei cu care fiecare mamă, conştient sau nu, îşi compara propriul fiu fără a întâlni vreodată corespondenţa. E copilul verbului "(aşa)ar trebui să fie ". Organism Generic Modificat, fiul Publicităţii şi al Statisticilor. Niciodată o creatură atât de străină, lipsită de umanitate nu ne-a fost atât de familiară ca acest Copil. 

L-aţi întâlnit vreodată? Mă îndoiesc, pentru că el există doar în imaginarul colectiv: Copilul Normal e întotdeauna copilul altei mame, niciodată propriul copil. Copiii reali în comparaţie cu acesta par inevitabili ca având defecte. Au întotdeauna câte o sută de grame mai puţin sau mai mult, vor să stea la sân mai mult decât cantitatea şi timpul stabilit pentru aceasta, în afara orariilor, vor să stea întotdeauna treji, doresc atenţia mamei în loc să stea cuminţi pentru a privi tavanul camerei lor, plâng mult, cu totul de neînţeles, deşi au devenit obiectul tuturor atenţiilor recomandate de către cele mai bune reviste în domeniul puericulturii. 

Nu vor să adoarmă singuri în pătuţ, nici să readoarmă singuri liniştiţi dacă s-au trezit în toiul nopţii. Scuipă cu îndârjire diferitele piureuri vitaminizate făcute în mod special pentru ei şi o fac în momentele cele mai nepotrivite pentru că uneori, chiar zile în şir, refuză cu obstinaţie orice linguriţă de piure. Şi, mai ales, se încăpăţânează să stea zi şi noapte cu mama, mamă care se întreabă cu ce a greşit pentru a avea un copil atât de "anormal". 

Pentru că în spatele oricărui copil "cu defecte" (copil real de fapt) stă întotdeauna o mamă "cu defecte". Şi cum micuţul trebuie să se raporteze mereu la Copilul Normal, la fel mama sa trebuie să se descurce cu Mama Perfectă, acea mamă care are veşnic sânii pocnind de lapte, dar în acelaşi timp, în decursul a câteva săptămâni, are din nou linia unei adolescente, acea mamă care îşi îngrijeşte copilul cu aceeaşi uşurinţa cu care bea un pahar de apă şi se "organizează" astfel încât să nu-şi neglijeze nici soţul, nici serviciul, nici viaţă socială. 

Corpul matern după naştere, acest organism misterios, cu hormonii săi galopanţi, cu curbele sale, cu pierderile sale, cu laptele care picură, cu sânii care-şi schimbă continuu volumul, cu modificările de umor, cu somnul întrerupt, e ceva total diferit faţă de imaginea publicitară a proaspetei mămici sau de ceea ce oferă cărţile care se adresează mamelor. Niciuna dintre aceste mame reale nu se poate recunoaşte, aşa cum nu poate să-şi recunoască copilul în imaginea celui propus de Media. Paradoxal, într-o societate omologată în care se notează o anumită realitate specifică acesteia, cotidianul vieţii mamei şi al nou-născutului apare ciudat, necunoscut, greşit. 

Şi, cu toate acestea, realitatea milioanelor de copii care se nasc în lume şi care mai apoi cresc şi trăiesc ca nişte fiinţe autentice, împreună cu nenumăratele lor nevoi, atât de unici, atât de deosebiţi unul de altul sunt binecuvântarea părinţilor lor. De ce să ne dorim un copil abstract atunci când cel real este în faţa noastră? 

Dacă ar există cu adevărat Copilul Normal, dacă s-ar întâmpla să fie în casa noastră, ar fi o prezenţă neliniştitoare dată fiind irealitatea sa. 

Să ne ţinem aproape copilul nostru real, cel care se sustrage definiţiilor, regulilor, tabelelor, sentinţelor experţilor, mărcilor de fabricaţie. Să-i lăsăm lui posibilitatea de-a ne învaţă ce-i este necesar, ce-l face să fie sănătos, să-l lăsăm să ne educe, să ne impună un nou ritm, o nouă poezie a trăirii... şi să sperăm că va creşte cât se poate de "anormal" pentru a-şi conserva în timp unicitatea, noul şi deosebitul mod de a-şi face Lumii cunoscută prezenţa."

Articol aparţinând Antonellei Sagone (psiholog, consultant în alaptare IBCLC, docent, cursuri UNICEF, co-redactor al revistei ştiinţifice medicale "L'Allattamento Moderno")

 

pentru mamici...

ca noi mamici, (chiar daca la inceput ne indoiam de asta, si uneori poate inca ne mai indoim) reusim cumva sa gasim solutii la toate dramele si situatiile limita prin care trecem...
exista ceva inauntrul nostru care ne face sa ACTIONAM, si cumva, chiar daca nici nu stiam ca avem asta in noi, sa actionam inspre bine
intr-un fel sau altul, ne crestem puiutii asa cum nimeni altcineva nu ar fi capabil sa o faca (nu de alta, dar asta e si motivul pentru care ei ne-au ales pe NOI ca parinti ai lor pentru aceasta viata :)
cumva, simplu si firesc, reusim sa ne dam seama ce avem de facut si puiutii nostri cresc mari si frumosi pentru ca toate actiunile noastre, exact asa cum sunt, vin dintr-o iubire si o dorinta clara de a le face bine, de a face sa le fie bine, de a face TOTUL pentru ca ei sa fie fericiti, linistiti si veseli...

nu avem nevoie sa "invatam" sa fim mame
nu avem nevoie sa ni se spuna ca nu stiu care teorie e mai buna decat ceea ce am facut noi
FIECARE COPIL e diferit si unic
teoria nu se prea potriveste cu practica
si asta ne-am demonstrat-o si noi adesea - inainte de a avea puiuti, gandeam poate altfel despre anumite situatii, iar practica, situatia concreta, ne-a dus spre un alt tip de actiune
si cum spunea o prietena "Uitati-va la copiii dumneavoastra. Sunt mari si frumosi? Ei bine, vreau sa va spun un mic secret. Copiii nu cresc numai cu hrana (si as adauga eu, actiuni si decizii). Ei cresc si cu dragoste. Acea dragoste neconditionata pe care dumneaovastra le-ati oferit-o ceas de ceas. Fiecare lucru pe care l-ati facut pentru copilul vostru, a fost imbogatit cu dragoste de mama. Copilul dumneavoastra stie asta. Acest lucru nu se va schimba niciodata."

am invatat toate astea impreuna cu puiutul meu care are rabdare cu mine sa invat si care simte, ma simte mai bine decat imi dau eu seama
ma simte sub orice masca, sub orice fapta...
si imi ofera la randul lui energie si iubire
si in spatiul asta creste si isi descopera lumea...


mi-a venit sa scriu toate astea cand ma gandeam sa anunt o urmatoare intalnire cu mamicile... :)
am inceput o serie de intalniri cu mamici care isi doresc sa se intalneasca si sa impartaseasca experiente
si mi-am dat seama ca de fapt nu ne intalnim pentru ca sa "invatam" una de la alta, pentru ca noi deja stim si facem ce e mai bine pentru puiutii nostri, pentru situatia noastra concreta care nu e identica cu nici o alta...
dar a fost bine la prima intalnire
mi-a placut :)
ne-a placut
si mai vrem
vrem spatiu sa impartasim experiente
sa ne dam seama ca nu suntem singure
si in mijlocul unei discutii care poate parea ca nu are treaba cu noi, sa aflam o informatie...
ceva care sa faca un "clic" si care sa se potriveasca cu noi...si poate sa ne sprijine sa ne fie mai usor si mai bine pentru noi si pentru puiutii nostri

asa ca va invit cu drag pe voi, orice mamici care afati despre asta :)
ne vom intalni o data la doua saptamani, miercuri, incepand cu ora 18.30
urmatoarea intalnire va fi in 9 februarie 2011
de acolo, vom decide impreuna ce vrem sa vorbim, cand sa ne mai intalnim si cum
(cele interesate sa vina, va rog sa-mi scrieti un comment la articolul asta)

va asteptam cu drag
nu ca sa invatati sa fiti mamici
nu pentru ca sa va spuna cineva ce sa faceti
ci pentru ca sa aflam una de la alta cum ne este
ce stim sa facem mai bine si frumos
si poate sa cerem un sfat, o recomandare
si sa aflam o opinie... un punct de vedere care sa ne sprijine in cresterea noastra ca si parinti alaturi de puiutii nostri :)

PLAYGROUND se reinventeaza

in an nou, va invitam intr-o calatorie noua...
ca in fiecare miercuri, in libraria Carturesti Cluj, spatiul de joaca pentru oameni mari va invita sa fiti din nou copii, sa va lasati mastile acasa sau la birou, sa va dati voie sa fiti liberi si jucausi, veseli sau seriosi... exact asa cum va vine, sa va jucati sau sa creati ceva dintr-un spatiu in care ORICE E POSIBIL!
dar pe langa toate astea (cu care unii deja s-au obisnuit), va invitam la O PROVOCARE NOUA
o vom lua de la inceput, si VOM CRESTE MARI IMPREUNA
in prima miercuri din fiecare luna, vom retrai cate un moment special din copilaria noastra

Incepem miercuri, 19 ianuarie 2011, ora 17.30 si TE PRIMIM IN GRUPA MICA :)

iti mai aduci aminte cum era?
faceam colaje din buline, 
strangeam frunze uscate si le lipeam pe foi, pentru ca apoi sa la dam cu acuarele,
margele din boabe de fasole sau din samburi de lebenita

pictam cu degetele ca ne era mai greu cu coordonarea
mancam lipiciul ce avea un gust de vis
decupam din hartie glasata omuleti tinandu-se de mana
coloram fisele de lucru de cele mai multe ori iesind din contur
ne jucam cu plastilina...

si la final, toata lumea primea bulina rosie (de fapt, toata lumea care a fost cuminte :D) iar cele mai bune lucrari erau puse la Expozitie... 

asa ca miercuri, scoate nasul din fular, ia cu tine starea de bine si de naturalete, fa-ti curaj sa fii asa cum esti si hai la PLAYGROUND...
poti sa te joci de-a ce vrei tu, dar noi vom avea o masa speciala pentru toti cei care vor sa vina cu noi in "grupa mica"
te provocam sa-ti aduci aminte
si daca faceai ceva special de care iti e dor, poti sa-l aduci cu tine
(sugeram: coji de oua din care o sa facem tablouri, o lumanare si cerneala pentru peisaje de iarna, sfoara pentru omuleti legati la incheieturi, hartie glasata... )
o tura de jucarii vom avea si noi, dar toata lumea trebuie sa vina de acasa cu ceva :)
(cine a uitat, primeste totusi ceva cu ce sa se joace - nu va faceti griji!)

Nu uitati ca avem 30% reducere la produsele ceainariei Carturesti pe perioada Jocului. Puteti incerca ceaiuri aromate, sucuri naturale si biscuiti crocanti. Ceainicile si canile speciale asteapta sa fie admirate

asa ca, HAIDETI LA JOACA :)

anul asta, promitem sa crestem mari impreuna!


(sursa foto: http://www.talentedenazdravani.ro)

un cadou pentru viitorii parinti

Daca in anul care urmeaza un nou sufletel va intra in viata ta, te invit sa citesti randurile de mai jos, si apoi sa te gandesti sa-ti oferi un cadou de Craciun un pic mai special decat esti obisnuita :)

Daca esti (sau vei fi) pentru prima oara mamica, e totul interesant si foarte nou cu siguranta si pentru tine. Uneori e greu, pentru ca nu stii cum sa integrezi toata noutatea asta in viata ta. Dar cu sprijinul potrivit, la momentul potrivit, experienta poate fi una de-a dreptul fulminanta, plina de aventura si viata, plina de bucurie si momente de crestere...

Asa ca iti propun sa-ti oferi tie (si chiar si partenerului tau - in cazul meu, prezenta lui a fost si este una incredibil de importanta si care ne-a dus relatia la un total alt nivel de incredere, apropiere si recunostinta) un cadou mai inedit de Craciunul asta: un CURS LAMAZE, un curs care sa te pregateasca pentru momentul nasterii din toate punctele de vedere.

In asteptarea sufletelului, da-ti voie sa primesti toate informatiile de care vei avea nevoie atat la nastere (e foarte important sa fii pregatita) cat si imediat dupa. Chiar daca tot ce ai nevoie este sa-ti asculti corpul si sa lasi totul sa curga natural si de la sine, se poate ca ceea ce poti afla intr-un curs de educatie prenatala, sa-ti fie util ca sa te poti conecta si sa poti trai din plin, firesc si usor momentul venirii pe lume a noului vostru partener de drum, sa-ti dea incredere ca poti si ca ai in tine tot ce ai nevoie pentru a gestiona orice va urma.

Daca iti suna interesant, sau daca nu ai auzit inca despre cursurile Lamaze si vrei sa afli mai multe, da un ochi mai intai pe http://www.burticamea.ro/cursLamaze.php

Si-ti recomand sa va faceti cadou, tie, partenerului tau, si viitorului puiut, prezenta la cursul care incepe in 13 ianuarie 2010.

Detalii curs (in CLUJ-NAPOCA): 

Durata: 6 sedinte/2 ore pe sedinta

Tarif: 250 lei. Pentru tatici, cursul este gratuit!!

in plus, viitorii tatici primesc un atestat care le ofera dreptul la 10 zile suplimentare de concediu pentru participarea acestuia la cresterea copilului.

Pentru inscrieri: Dr. Teodora Catinas  mobil 0742 065 897, e-mail teo_rad@yahoo.com

MAI MULTE DESPRE TEODORA CATINAS:
www.burticamea.ro 
teodoracatinas.wordpress.com

viziune... si liniste

Am petrecut din nou o noapte minunata si foarte speciala

a inceput cu o invitatie la un concert de colinde despre care mi s-a promis ca va fi... altfel
si a fost...intr-o biserica simpla, alba, inalta, rece, parca intr-un fel... ne-terminata, am primit o invitatie sa stam in mijloc, si sa ne lasam invaluiti de sunete
6 coruri, voci ale Filarmonicii clujene, s-au amestecat pentru a crea un spatiu aproape ireal
si totul a pornit cu o viziune
un foarte tanar compozitor, Dan Variu, si norocul lui de a fi sprijinit intr-un vis de catre profesorul unive. dr. Ioan Haplea, au facut posibile momentele de minunatie de aseara
a fost nevoie doar de o idee, de un moment in care si-a dat voie sa aiba incredere ca ceea ce simte poate deveni CEVA
si de fiecare data cand ai o viziune, se gasesc resurse pentru a o face reala
de data asta, resursele au fost chiar vocile Filarmonicii
minunate "resurse"... :)
dar e nevoie de acea IDEE care sa le faca sa fie MINUNATE...
am auzit de multe ori corul Filarmonicii, si parca niciodata nu a fost asa de special ca aseara, parca niciodata nu mi s-a mai ridicat parul pe mana ca si aseara, parca de mult nu am mai plans ascultand o... colinda...
...
si doamne ce viziune!!
pornind de la un colind vechi cules de Bela Bartok - "Pa cel plai de munte" (poate ati mai avut norocul sa-l auziti pe undeva) a carui melodie inca imi suna in minte si in suflet de aseara, Dan Variu a vrut sa surprinda vechiul si noul, ce a fost, si in ce se poate transforma, mi-a transmis din nou ca am uitat ce inseamna COLINDUL, ca in ultima vreme Craciunul s-a transformat intr-o sarbatoare... comerciala, in ceva care e doar vesel (nu-i nimic rau cu asta) si poate putin prea agitat...
poate se potriveste mai mult imaginea asta cu stilul de viata pe care il traim...
poate ca de asta zambim si incepem sa ne miscam de fiecare data cand auzim cantece de Craciun americane (sunt unele foarte faine, de altfel, si le ascult si eu deja de cand a nins prima data...)
dar aseara am simtit ca-mi lipseste profunzimea si linistea unui COLIND...
m-am lasat purtata in frenezia pe care a creat-o Dan Variu, in calatoria pe care a simtit-o si el legat de influentele noi in muzica romaneasca
si apoi m-am lasat din nou atinsa de "hainele care-i vin cel mai bine" (- ce minunata alegere de cuvinte!! -)
si am plans...
si am zambit...
pentru mine Craciunul este LINISTE
mai mult decat luminite si cadouri
mai mult decat veselie si galagie...
este sa am timp sa aranjez un bradut, sa-l simt si sa-i aleg fiecare podoaba, sa ma bucur de cat de speciala este si de spatiul pe care i-l ofer pe creanga...
sa ascult colinde romanesti si sa cant cat ma tine vocea...
sa sting apoi lumina in casa si sa ma asez in fata bradutului lasandu-ma pierduta intre luminite si sclipici...

Multumesc Dan Variu pentru ca mi-ai oferit din nou linistea asta!
si e minunat cum totul a pornit de la viziune
e extraordinar sa vezi ce MINUNE se poate crea, ce transpunere a sufletului, cata conectare si TRAIRE, avand doar un gand, o idee, un sentiment, o viziune... si increderea de a o transforma in realitate
multumesc Dan Variu ca ai avut incredere in tine
multumesc domnului profesor Haplea ca i-a dat curaj si ca l-a sustinut
si fara sa minimizez importanta vocilor din corul Filarmonicii, fara viziunea pe care Dan a avut-o, acele voci ar fi tacut........

despre a darui

Azi dimineata a venit un articol spre mine, un articol care scrie despre ce am simtit eu aseara

in ajun de Mos Nicolae, am schimbat cadouri cu cei doi oameni dragi din familia noastra (Lia si Luci), dar dupa momentul cadourilor, am avut un moment care a fost de mii de ori mai special, mai ales ca a fost atat de simplu...

... am luat cina impreuna, am stat si am povestit, am baut un pahar de sampanie, 

si iubirea s-a simtit atat de simpla, de clara si de frumoasa...

momentele astea sunt de nepretuit...

iubesc faptul ca la noi acasa este asa de multa relaxare si bucurie simpla

ma bucur ca este liniste

ma bucur ca ne putem conecta la asta

si asta e cel mai frumos cadou

ca in fiecare zi, in fiecare clipa, sa simti ca esti iubit, ca ai sprijin, NECONDITIONAT, ca celuilalt ii pasa, ca se gandeste constant la tine...

la noi acasa, este o FAMILIE...

creata, nu primita...

si in familia asta s-a nascut si puiutul nostru pe care il iubim la fel de firesc si de simplu si fara atasament...

alegem sa ne iubim si sa ne daruim...

si da, imi place tare mult sa cumpar cadouri...

dar de fiecare data e mai important sa gasesc cadoul potrivit pentru omul respectiv...

ma conectez la ce simt pentru el, si de multe ori imi iese o felicitare facuta de mana, cateva cuvinte despre cat de drag imi este si despre ce inseamna sau a insemnat in viata mea

si restul cadoului este doar accidental

cand il ofer, ofer de fapt iubire...

si-mi place sa atasez oricarui cadou un gand...

articolul este mai transant si vorbeste despre consumerism...

pe mine m-a conectat la faptul ca intram intr-un automatism de a CUMPARA... versus a OFERI...

si uitam de fapt care este scopul...

nu un cadou scump, nu un cadou pur si simplu, nu e vorba de cadou

ci despre a oferi ceva cuiva...

cititi si voi mai jos si vedeti de fapt de ce ati ajuns pe aici...

si ce veti face anul asta de Craciun, de zile de nastere, sau cu alte ocazii... va veti consuma energia mergand din magazin in magazin, sau va veti conecta la omul caruia vreti sa-i faceti un cadou, si ii veti OFERI ceva, din suflet...

poate sa fie chiar si doar o imbratisare, un zambet, sau o vizita, nu pe fuga, nu din obligatie, ci cu timp pentru povesti si transfer de iubire... :)

va imbratisez pe toti cei care ajungeti pe aici...

cu drag si cu ochii zambind... :)

sursa: http://zenhabits.net/bah/

The Case Against Buying Christmas Presents

Post written by Leo Babauta.

I love Christmas. I love the snow-themed everything, even when I was living on tropical Guam, and Santa and elves and reindeer and snowmen and candy canes. Yes, I even love the non-stop playing of Christmas music for two months.
Most of all, I love getting together with my family — eating Christmas cookies, singing Christmas carols together, gossiping and laughing at each other. It’s tremendous fun.
I don’t love Christmas shopping, or the overconsumption, frenzied malls, consumer debt, environmental waste, wasted time wrapping, and over-accumulation of needless stuff that goes with it.
Bah humbug! I love Christmas, but the shopping has got to go. Here’s why. Warning: This will be a rant of near-epic proportions.
1. The focus is on buying, not on sharing. I love the idea of giving to people you love, but that idea has been twisted. Now people go out in a mad rush to shop, like ravenous vampires feasting on new blood. We shop for a month, rip apart the packaging one morning, and then forget about it the next day. Is this about giving, or buying?
2. Giving is great, but buying is not the solution. Again, I’m in love with giving … but do we need to buy to give? We seem to think that buying is the solution to any problem, but that has lead to a society that is deeply in debt and piled high with needless stuff. We can find other ways to give: bake cookies, wash someone’s car, babysit so they can go on a date night, create a photo album, be there when they need help moving.
3. The waste, oh the waste. Let’s start with packaging: the packaging for every toy is double the volume of the toy itself. From cardboard to plastic to metal twist-ties, it’s ridiculous. Then every item we buy must be brought home in bags. We often put everything in boxes. Then we buy wrapping paper and wrap it all up. All of this gets thrown away on Christmas day. Finally, there’s the gift itself — people get so much stuff they can’t possibly treasure everything. So it goes into the closet to be forgotten.
4. The sorrowful debt. Most people spend hundreds if not thousands of dollars on gifts and wrapping. Not to mention all the money spent on gas, driving to different shopping places, and the money spent on fattening food at mall food courts. This goes on credit cards (and around our waistlines), and we then must pay for this — with high interest — during the year. Even if you don’t get into debt, you’re spending money earned from long hours of hard work — is this really how you want to spend your life, paying for needless stuff so corporations can get rich?
5. The horrendous, insipid, seizure-inducing advertising. I can’t stand advertising, and it only gets worse on Christmas. The ads pound on you relentlessly until you give in — and it works. That’s been proven — those ads are getting you to buy more, to want more, to lay down the credit card. I don’t watch TV, read newspapers or magazines, or allow ads in my browser (AdBlock) so that I don’t have to be subjected to this.
6. The fuel. If you drive all over the place to shop, you’re using lots of fuel. Even if you just order online, think of the fuel it takes to deliver these products (overnight!) to your home. And the fuel used to create the products, to get the raw materials to the factories, to cut down the raw materials, to ship the finished product to the stores or warehouses from around the world (most likely from China), not to mention all the fuel used to create and ship the packaging. It’s a few million metric craploads of fuel, wasted for giving some presents that will be forgotten.
7. There are still hungry people in the world. In the frenzy that is Christmas shopping, we spend ridiculous amounts of money that is pure waste. In other countries, people are struggling just to eat, or get medicine, or find shelter, or get clean drinking water. We spend so much in a show of consumerist greed, when that money could go to feed a few dozen families. If you have money to waste, consider donating it to an organization that is helping these types of families. I know this sounds preachy, but really, this kind of reminder is necessary in times like these.
8. The neverending clutter. What happens to all the gifts? They go on our shelves, in our closets, on the floor. We already have so much clutter — do we need more? We already have problems figuring out what to do with everything we own. Why do we want to clutter our homes even more? Why do we want to force clutter on our loved ones, oblige them to find a spot in their already cluttered homes for this gift we’ve given them, so they won’t offend us when we come to visit? Is this obligation really a gift?

Questions

Q: But what about the kids?
A: Kids love getting presents (I have six kids — I should know!). I sure did when I was a kid. Are we to rob them of this? It’s a difficult question, but another side of the equation to consider is what we are teaching the kids. They don’t just participate in the opening of presents — they see all the shopping too. They are being taught to shop, and to value material goods over anything else. Imagine their lives when they’re grown — a life of shopping and debt and waste, because that’s what’s important, right? So for the joy of opening a few presents for a couple hours on Christmas day, we’re imparting on them consumerist values that will last them a lifetime.
I think, instead, this can be a great opportunity to have an open discussion with kids about buying and spending and debt. Did you receive this kind of education when you were a kid? Would you have been better off if you had? This is also a great opportunity to teach kids about giving to others, about volunteering and helping the less fortunate, about finding other ways to spend time with loved ones that don’t require shopping. My kids do want presents — but I don’t want them to think that’s what Christmas is all about. We’ve been having this discussion and we will continue to this month.
Q: But what about family?
A: Family, believe it or not, will survive without a few presents from us. They can continue to shop and give presents, but you can simply tell them that you don’t want to participate this year. Send them a link to this article to explain why.
This is also a great opportunity (you see how I love turning problems into opportunities?) to create new traditions with your family — go caroling, string popcorn for the tree, make Christmas cookies, bake pies, play football outside, create Christmas scrapbooks, volunteer.
Q: But I love giving presents!
A: Sure, who doesn’t? And you might also love shopping. Shopping, for many people, is a pleasure like no other. This can be a problem, in my mind: you might be using shopping to give you temporary happiness, to fill a hole in your life, to make you happy when you’re depressed or stressed or lonely. I’m not saying you are, but many people do, and it’s good to take a look at these things. Richer happiness can be found in simpler things that don’t involve spending: being with loved ones, creating, reading, getting outside and doing something active.
Even if you aren’t addicted to shopping, you might just love giving presents. And that’s OK — but you might consider giving more meaningful presents that don’t require lots of shopping. Creating a photo album or scrapbook for someone takes time and thought, while laying down a credit card at Macy’s doesn’t.
Q: How do you convince a spouse who equates lavish gifts with love & appreciation?
A: This definitely isn’t easy. It’s an important discussion to have, however. You’ll need to do it without accusations, without resentment, without making the other person feel he’s under attack. Bring it up as an ongoing discussion about things you’re thinking about — maybe even point to this post as a starting point.
This is such an important discussion because so many couples get badly into debt for this reason — one partner has different values about material goods, shopping, debt, gifts, and so on, and the other partner hates to fight about it so doesn’t talk about it. Financial issues are also a big reason couples split up. So finding a healthy way to talk about values, about financial goals, about how you want to live your lives, is so crucial. Do it gently, with compassion, as a way to live together as a team rather than two people struggling against each other.
A good way to get started is to write a blog post or a letter to your spouse about your feelings — again, without being attacking. You might explain why you’re not into giving presents, that you still love your spouse but want to show it in non-consumerist ways, that there are other traditions the two of you could start together to share your love.

Alternatives to buying

There are so many good ideas, but a few:

• Do other things with family, such as caroling, baking, watching It’s a Wonderful Life, playing football outside.
• Volunteer as a family at a homeless shelter.
• Ask people to donate to your favorite charity in lieu of gifts.
• Make meaningful gifts.
• Do a gift swap where you put a valued possession (that you already own) into the swap.
• Bake gifts.
• Have an experience instead of giving material goods: do something fun together, go to the beach or a lake.
• Find hope. Christmas has so much potential to be about so much more than buying — it can be a season of hope, renewal, loved ones, inspiration, contemplation. Talk to your family about this — how can we find ways to be hopeful, thankful, cooperative? How can we be more present instead of worried about getting presents?
• Get stuff at Goodwill. It’s recycled, and the money helps a good cause.

Sustine si Tu proiectul din Tara lui Andrei destinat copiilor cu cancer din IASI

Via Lia Bolte:

Dragii mei prieteni, cunoscuti, necunoscuti

Va invit sa Sustineti proiectul Pot sa Invat si Eu destinat copiilor cu cancer din Iasi!!! Mai sunt 2 zile in care acest proiect poate castiga 5000 de euro pentru Realizarea unei camere de Joaca pentru cei 100 de micuti din Iasi bolnavi de cancer. Sustinere cu incredere, cu un vot, cu promovare online, cum stiti voi

Personal nu am văzut niciodată un copil bolnav de cancer şi nu stiu dacă mi-ar rezista sufletul să intru în lumea lor plină de contraste, de fericiri şi bucurii adunate într-o cameră de spital. Să înduri o boală a cărei finalitate nu o şt,,i fără prieteni, fără părinţi şi casa ta să devină pentru câteva luni un spital în care aproape toţi sunt ca tine: adică bolnavi. Zilele tale să fie la fel, o aşteptare de finalitate în vreun fel a ceea ce trăieşti…Iar rezultatul nu-l stie nimeni….Cred că trăind aşa ajungi să iţi fie frică, să speri mai puţin, să visezi mai gri….Am văzut însă supravieţuitori de cancer şi am surprins privirea tristă când povestesc despre lupta lor, si despre faptul că ei au avut noroc. Nu ştiu cum arată lumea lor şi sincer mi-e frică de ce aş putea să descopăr….

Cu toate scolile mele sociale nu mă cred în stare să intru în onco-pediatrie să ţin de mână un copil, zâmbindu-i, să pot să-i inspir speranţă unui suflet căruia i s-a spus că are şanse să moară. Ce pot eu să-i mai spun unui copil cu cancer care se uită în sufletul meu?? Nu ştiu cum şi mă simt neputincioasă…

DAR mă BUCUR enorm că există in România nişte oameni mici cu suflet Mare..Little People care merg in spitale şi ţin de mână copiii bolnavi şi le redau zâmbetul pe faţa obosită, care stau lângă ei până la capăt sau până la vindecare, care încearcă să aducă în spitalele din ţară servicii complementare pentru copii şi impun standarde de calitate în munca de asistare a acestor copii. Ei sunt cei care au creat Clubul Temerarilor pentru a arăta şi altor tineri bolnavi că poţi supravieţui. ei sunt cei care desfăşoară activităţi cu copiii bolnavi de cancer în Cluj, Timişoara, Iaşi, Bucureşti…Ei sunt cei care Speră, care Cred, care Luptă….

Ei sunt cei care fac ceea ce eu nu cred că aş avea putere să fac, ceea ce mulţi dintre noi nu facem . Putem totusi  sa VOTAM pentru a sprijini pe cei care fac deja acest lucru.

Din respect mare pentru ei şi munca lor, pentru cei 100 de copii din Spitalul de Onco-pediatrie din IASI, am hotărât să Sprijin proiectul Pot sa invat si eu de pe Tara lui Andrei.

http://www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/proiecte/pot-sa-invat-si-eu_570.html

Mai sunt 2 zile de votare in care cei de la Little People au nevoie de cat mai multe voturi pentru a primi 5000 de euro pentru ca proiectul lor sa prinda viata.

Proiectul se adreseaza copiilor bolnavi de cancer intre 6 luni si 18 ani internati pe sectia de Oncopediatrie a Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii ,,Sfanta Maria” din Iasi. Cei de la Asociatia Little People Romania doresc sa creeze in premiera in zona Moldovei o camera performanta de joaca si terapie, la standardele spitalelor europene in ceea ce priveste igiena, siguranta si echipamentul, care sa ofere modalitati si materiale creative de educare, obiecte si mobilier de cea mai buna calitate care sa raspunda nevoilor copiilor internati pe sectia de oncopediatrie a spitalului. In anul 2000, Little People a creat un program care sa vina in sprijinul pacientilor bolnavi de cancer pediatric, recunoscut sub numele de Program de Asistenta al Pacientilor replicat in momentul de fata in toate sectiile oncopeditrice principale din tara in: Cluj, Timisoara, Bucuresti si Iasi( incepand cu data de 1 noiembrie). Doresc sa implementeye aceasta metoda “Asistenta a Pacientilor” si la acest spital Sfanta Maria” din Iasi, iar personalul specialist angajat alaturi de voluntari instruiti si coordonati de Little People sa ofere servicii de cea mai buna calitate copiilor.



Ce poti tu sa faci?

1. Intri pe Tara lui Andrei http://www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/proiecte/pot-sa-invat-si-eu_570.html

2. Iti faci un cont cu Id si parola

3. Votezi proiectul “Pot sa invat si eu”

4. Dai la cat mai multa lume informatia pentru ca in cele 2 zile Ramase sa strangem foarte multe voturi!!!

Daca nu putem fi acolo cu cei mici si sa le fim alaturi in experienta lor, putem da un click, un vot si sa facem o diferenta in viata lor. Sunt convinsa ca nu e putin…

Multumesc din inima

conectare

e incredibil cat de conectata ma pot simti atunci cand in spatiul meu se creaza ARTA..

aseara am fost sa vad din nou spectacolul "De'as fi rege" la Teatrul National in Studio Euphorion.

e un spectacol pe care l-am vazut deja de multe ori si nu ma asteptam sa ma  mai suprinda

dupa prima reprezentatie pe care am vazut-o anul trecut (EXACT anul trecut, tot pe 10 noiembrie), cand am simtit cu totul starea, sentimentul si trairea, cand am plans si m-am  lasat invaluita de toate emotiile, cand am TRAIT impreuna cu Sorin tot ceea ce a vrut si a putut sa ne transmita (citeste despre asta AICI, chiar merita... - am fost placut suprinsa azi noapte sa re-citesc ce am scris atunci - in partea a doua a postului), iar aseara am fost din nou surprinsa.

spectacolul s-a transformat

si desi erau aceleasi texte de Radu Stanca, parca a fost un moment cu totul nou

si desi stiam deja versuri si melodie, si cantam impreuna cu Sorin (Misiriantu, pentru cine nu stie - regizor si actor), a fost incredibil cum in anumite momente parca... ma lua prin suprindere, si un val de emotie ma cuprindea si trecea prin mine

Multumesc Sorin!! 

din nou si din nou!

datorita tie am trait adesea genul asta de momente

"Ca să-ţi pot spune mâine-n tăcere,
Inima mea e o cupă cu miere.
Inima mea e o cupă din care,
Bea lumină iubito, şi viaţă, şi soare.
Inima mea..."

am baut lumina, si viata, si soare...

am trait si am fost vie

am plans si ras 

am simtit si m-am lasat sa FIU...

vocea Ralucai Irimia si felul in care a fost filmata in bucatile difuzate la inceput, m-a patruns pana in suflet

chitara lui Ionut Mangu a legat si a dezlegat versurile. erau momente in care nici nu se auzea muzica, atat de bine completa versurile si trairea lui Sorin

iar Sorin... e un geniu... un actor care TRAIESTE, si datorita lui, traim si noi

nu, nu vreau sa generalizez - traiesc si eu...

si-i multumesc lui Sorin pentru asta

ii multumesc pentru fiecare moment in care se conecteaza

stiu ca ai trait si tu, Sorin:

"Inima mea e o cupă cu sânge
Care tot strânge, care tot strânge
Dar într-o zi nemaiputându-şi încape
O să se spargă-n bucăţi şi-o să scape

Inima mea e o cupă cu ură
Şi-i mai bine iubito să n-o duci la gură
Fiindcă ceea ce crezi băutură suavă,
Este numai amară, cumplită otravă.

Nu mai sta lângă mine cu pleoapele
Azi o umbră trădată îţi este aproapele
Şi cât timp nu mai e pace în lume,
Ochiul tău nu-mi mai spune nimic, nu-mi mai spune."

dar dupa toate suisurile si coborasurile acesui spectacol (ca are foarte multe!! parca tot spectacolul este doar o alternanta de stari: cand sus, fulminant, agresiv..., cand jos, linistit, profund), dupa toate trairile, am ramas cu inima plina de LUMINA, si VIATA, si SOARE...

Multumesc inca o data Sorin, Raluca si Ionut!

Si voua, celor care ati citit randurile astea, va recomand sa mergeti sa vedeti spectacolul "De-as fi rege". E o ora pe care merita sa v-o oferiti cadou...

and this too shall pass...

copilul meu ma invata sa fiu prezenta

e foarte interesant cum, avand doar cateva saptamani, si fiind practic "un parazit", dupa cum l-a numit cineva (pentru ca doar mananca si doarme..), reuseste sa-mi atraga atentia la asa de multe lucruri

de cand e acasa, invat intr-una

- am invatat ca pentru lucrurile care se intampla, nu sunt eu de vina, desi vine natural sa spun ca eu am facut ceva, sau ca eu nu am facut altceva, ce ar fi trebuit sa fac. am invatat ca ceea ce se intampla e doar ceea ce este. si atat. si daca o iei asa, poti actiona calm si relaxat, te poti conecta si actiunea sa vina dintr-un alt spatiu decat atunci cand te invinonvatesti pentru ceva...

- am invatat ca oricat m-as fi considerat de... desteapta si conectata, exista intotdeauna nivele din ce in ce mai inalte de conectare... si ca universul imi va genera exact experientele de care am nevoie pentru a creste; am invatat sa fiu mai umila...; daca orice lucru mic (si aici, toate lucrurile mi s-au parut mari la inceput) ma descentreaza si ma face sa-mi pierd conectarea, inseamna ca nu am fost niciodata asa de conectata pe cat credeam :D; iar ceea ce traiesc acum, ma face sa ajung acolo... incet, incet...

- am invatat ca tot ceea ce traiesc, depinde de perspectiva pe care o am despre acel lucru. daca generez sa ma bucur de fiecare lucru nou... voi fi prezenta si ma voi bucura; daca generez ca din fiecare lucru care se intampla, exact asa cum se intampla, am ceva de invatat, voi invata si voi intra in contact cu oamenii si informatiile de care am nevoie pentru asta...; totul depinde de perspectiva

- am invatat din nou sa accept ceea ce este. nu are niciun rost sa fiu suparata pe ce este... nu va schimba acel lucru, ci doar starea mea de spirt... asa ca accept, si ma relaxez...(uneori nu e usor, dar stiu ca daca nu accept, e tot alegerea mea; alegerea mea de a continua sa sufar... - si sunt responsabila de alegerile mele)

- un lucru nou pe care l-am invatat este sa FIU PREZENTA; imi atrage atentia... si intr-un fel atat de minunat!! am reusit in cele 5 saptamani de cand ne cunoastem, sa-mi dezvolt o rutina. stiu acum sa-i dau de mancare, stiu ca trebuie sa-l ragai, stiu ce am de facut (evident, in mare, si evident, cand nu apar situatii noi, care de altfel apar des :D); dar din starea asta de STIU DEJA... adica ii dau sa manance de 6-7 ori pe zi, in fiecare zi, il ragai des, etc... imi permit cu o mana sa mai stau pe net, sau sa vorbesc la telefon, sau sa am o conversatie cu Lia sau cu Luci...; iar puiutul asta, intr-un fel minunat, imi atrage atentia; imi spune ca nu sunt ACOLO, cu el... ci ca fac mai multe lucruri in acelasi timp, si in felul asta nu le fac pe nici unul ca lumea...; a fost foarte fain sa-mi dau seama de asta - de cate pierd facand lucrurir pe pilot automat. 

nu e suficient sa stau cu el in brate, daca eu vorbesc la telefon. atingerea nu e suficienta, pentru ca eu de fapt, nu sunt ACOLO cu el...; si de altfel, nici pe cel cu care vorbesc la telefon nu-l respect asa cum ar trebui, pentru ca am intotdeauna un ochi pe copil... 

multumesc puiut!! te iubesc si-ti multumesc pentru lectiile pe care mi le dai :)

si totul de abia acum incepe!!

am intalnit si reintalnit in perioada asta oameni minunati care mi-au adus informatii speciale... mesajele potrivite la momentele potrivite

iar unul dintre ele, e un citat care care m-a facut tare prezenta

 "and this too shall pass"

a fost spus de o mamica a noua copii, care spunea ca atunci cand e greu, asta o face sa treaca mai usor - stie ca orice ar fi, va trece la un moment dat

dar o face sa fie prezenta si la faptul ca si lucrurile, momentele frumoase si speciale, si astea vor trece..

asa ca e bine sa nu le piarda... :)
mi-a placut mult
acum e scris mare pe un post-it...  si ma aduce prezenta la tot ce traiesc...

ACUM

(citatul l-am gasit pe un link trimis de o prietena. poate gasiti si voi ceva care sa va placa, aici: http://mothering.com/meditating-mamas-resource-spiritual-nourishment) 



--------------
adaugare ulterioara: nu de mult, Lia a scris un post despre ceea ce invatam fiind in preajma copiilor. am simtit ca e un bun adaos la articolul asta.
foarte frumos scris. 
multumesc Lia.

Copiii - marii nostri Maestri in Relatii

by Lia Bolte on Tuesday, 01 March 2011 at 03:45

"Auzim repetandu-se ca Noi adultii trebuie sa re-invatam de la copii sa iubim viata, sa fim creativi, sa ne jucam, sa nu mai fim asa seriosi....ff adevarat...

Dar Eu pe proprie piele am invatat de la cei mici ce inseamna A FI INTR-O RELATIE, experimentata asa hard core.

Si sa incepem cu inceputul...

Mama mea e educatoare si undeva pe parcursul conceperii mele virusul iubirii copiilor mi s-a transmis in sange...imi plac toti copiii, ma opresc si ma stramb pe strada, in bus, in supermarket, ca-s albi, ca-s mai negriciosi nu conteaza...sunt cute...

Copiii te invata cel mai bine ce inseamna sa Ai o RELATIE!!! dc ai un partener, si amici in jur...care te calca pe nervi si nu-ti mai convine....GATA nu te mai joci cu ei, il rogi pe iubit sa-si revina in simtiri ca tu asa nu mai poti, sau ii dai papucii iubitului pe motiv de "nu mergem in aceeasi directie", nu mai raspunzi la telefon amicilor care nu-ti mai convin, ii eviti, brusc devii ocupata..Ma rog te fofilezi si iesi din joc...ca poti...dar cu un Copil e diferit...e acolo..nu prea poti sa-l dai la casa de copii desi aceste idei nu-ti sunt straine cateodata :D :D

Dovedind atata dragoste, draga mea mama, ma punea sa am grija de ei la gradinita....si asa am experimentat ce inseamna sa ai Rabdare cu 30 de copii a caror comportament nu-l cunosti, nu-l poti ghici, sa fiu creativa cand tipatul nu mai da roade, sa Invat si sa gust din Curiozitatea si Intelepciunea lor, sa ma las surprinsa de inocenta si spiritul lor viu...Hai ca nu e asa greu de facut 4 ore pe zi...dupa aia poti cadea lat, cu nervii franjuri...

Situatia se schimba cand il ai acasa....si pentru mai multe ore. Eram studenta cand am devenit babysitter. A fost o experienta in care doamne cat am putut invata de la Chinezii parinti, ce inseamna sa fi parinte si sa iti respecti si tratezi copilul ca pe un adult ...dar mai ales de la Alecu ce inseamna sa spui ce ai de spus, sa te joci, sa fi curios, sa iti spui cuvantul tare si apasat pentru ca tu crezi in el chiar daca ai 3 ani jumate.

Cand in prima zi, parintii au inchis usa iar Alecu plangea si se prelingea de usa....adevarul e ca m-am scarpinat putin in moalele capului, creierul meu fiind lipsit de idei...E un copil, pe care parintii mi l-au lasat putin inconstienti in grija...Un copil cu care vrei nu vrei stabilesti o Relatie...si a fost una tare frumoasa...ne-am iubit, ne-am urat, ne-am iubit iara, ne iubim si acuma...Pana la urma am Experimentat cu Alex, si am construit o Relatie. Vorba aia relatiile nu apar ci se construiesc....si am invatat ce inseamna sa iti pui conditii, sa continui sa construiesti la Relatie chiar cand celalalt are pareri si nevoi foarte diferite, sa asculti in loc sa controlezi, sa fiu relaxata, sa fiu creativa, sa ascult, sa ma intreb, sa fac lucruri pe care celalalt le iubeste (de ex sa ascult ASIA pana mi-a iesit pe urechi), sa-mi stabilesc limite, sa ma enervez, sa imi cer iertare, sa respect...

Dar din nou si asta a fost usor ca pana la urma parintii veneau acasa, eu plecat la casele mele...

DAR in septembrie am primit cu home delivery cel mai FRUMOS copil din orasul acesta!! pe numele mic tutzi sau Andrei. Sunt sora, nasa, babysitter, roommate..si alte utilizari pe care le pastram in the house. Acasa la noi, in cealalta camera 24 din 24 de ore, un bebe....Woww...ce cadou frumos!!
Cu el invat zi de zi ce inseamna sa Fi parte din Relatie!!

Primele zile dupa ce a venit acasa...ma uitam la el: simpatic, dar parca cam fragil....e dragut..dar e o chestie noua la noi in casa...:D si dupa 2 zile am marturisit cu vocea gatuita..ca nu simt Iubire fata de el...adica e simpatic, dar dragostea aia despre care se scrie ca trebuie sa o simti..nu venea..a venit dupa cateva saptamani si dupa mult timp petrecut impreuna, dupa ce l-am descoperit, si am simtit intr-o zi cand venind spre casa m-a apucat o mare bucurie stiind ca o sa-l vad, sa-l pup, si BUUUM m-a palit:

Revelatia numarul 1: Asa e si intr-o relatie la inceput...Analizezi baiatul, e dragut, are freza asa,fundul potrivit, e inalt sau mic, buzele au trecut testul, ma rog multe judecati...dar parca nu stii cum sa te comporti cu el, ce sa-i zici, cum sa-ti zici, cat sa faci sa nu pari nici...dar nici prea serioasa...Si desi toate filmele si cartile spun ca in momentul in care il vezi vei simti fluturii in stomac si vei stii ca His the one..is just bullshit..nu ai cum sa simti Iubire..nu ai cum sa simti ca inima iti iese din piept...e nevoie de saptamani, luni, multe zile, de experiente prin care sa treceti impreuna..timp in care sa il cunosti pe celalalt, sa te cunosti pe tine, sa inveti sa ai un limbaj comun, pe langa cel french :P

Nu petrec timp cu Andrei, sau sunt plecata 2 saptamani, cand ma intorc cu atata DOR de el, de joaca, de timp petrecut cu el...ce s-a mai schimbat, cate chestii noi face, cat a crescut, ce sunete noi scoate..dar mai ales....De ce nu mai functioneaza smecheriile pe care le faceam inainte?? De ce nu mai tace cand vede jucaria asta?? Inainte tacea!!! De ce nu-mi mai rade cand vorbesc cu el?? DE CE????? Luati-l ca nu ma mai descurc cu el..I suck!! I am not good!! nu mai pot sa am grija de el pentru ca nu mai stiu (((((:::
Si apoi cu inima cat un purece petrecem iar timp impreuna si ne redescoperim..si e asa frumos ca acum facem alte chestii noi, scuipam mai mult...si parca am si uitat cum era cand am revenit acasa..

Revelatia numarul 2: O relatie se schimba. Tu te schimbi chiar daca nu-ti dai seama, celalalt se schimba chiar daca tu nu vrei, si e foarte bine ca se intampla asta..asta inseamna Evolutie...Dar e necesar sa constientizezi asta pentru ca next time cand va veti intalni sa ai o curiozitate de al descoperi pe celalalt ca si cum v-ati vedea pentru prima data...sa il primesti ca pe ceva nou, si sa continui relatia cu el de la momentul de Acum cand ne vedem, nu cum erai acum 3 luni si imi aduceai bla bla..si erai asa de bla bla...O relatie e ca o scara se urca....si mereu sunt noi si frumoase trepte pe scara dar in timp urci...Poti urca impreuna cu partenerul sau nu...

Copilul urla la mine in camera. E 2 noaptea. Am promis sa-i las sa doarma ca ma ocup de el. i-am dat lapte, l-am pus in marsupiu, i-am cantat elefantii, pupaza, l-am ragait, l-am schimbat, l-am leganat....dar el continua sa Urle...si urla de parca l-ai picura cu ceara fierbinte....Dupa 2 ore cedez si-l predau parintilor..faceti ce stiti ca eu nu mai stiu....Concluzie: Nici ei nu stiu ce sa faca. Incearca diverse lucruri care sa mearga....si isi cauta Linistea in ei..si se conecteaza la Iubire si multa grija.

Revelatia numarul 3: Oricant de mare drama in care te aflii cu partenerul, conecteaza-te la Iubirea si Grija din sufletul tau, si vei gasi liniste si Claritate, pentru a face fata furtunii si dramei. Daca drama nu e a ta, nu intra in vartejul ei, asculta cu Inima care sunt nevoile partenerului, plangerile, durerile si apoi vezi ce poti face. De multe ori un zambet, faptul ca ai ascultat, ca esti acolo, ca iubesti e suficient ca celalat sa le linisteasca.

Revelatia numarul 4: Nici o drama in relatia cu partenerul nu e capat de lume.Oricat de groaznic ar parea, de frica ti-ar fi, ca nu mai stii ce sa faci, ca nu ai solutie, ca ai incercat totul, ca esti de tot rahatul, ca celelalt nu te asculta, intelege, ORICE drama in care intri nu inseamna Sfarsit. E mare lucru cum te raportezi tu la ce se intampla. Mereu va exista o solutie!! Poti pleca din relatie si atunci e foarte usor, celalalt e tampitul iar tu ai subiect de a te plange la prieteni pentru urmatoarele 2 luni. Sau poti RAMANE in relatie, in situatia in care te aflii impreuna cu partenerul tau si poti rezolva, clarifica, gasi solutii impreuna, prezent fiind la nevoile tale, nevoile celuilalt si la Inima ta. Daca ramai clarifici, auzi si Cresti in relatie.

Oricat de mult sufera, plange, tipa, oricat de obosit ar fi daca lui Andrei ii canti "in padurea cu alune" sau orice altceva pe aceasta linie melodica...tace..se linisteste si te asculta...oricand...si functioneaza de undeva de pe la vreo 2 luni si imediat avem 6 luni.

Revelatia numarul 5: Doamne cat ne agitam in relatii sa fim creativi, sa combatem monotonia, sa facem lucruri cat mai diverse, sa spargem bani pe neglije-uri pentru a pastra flacara vie....si de fapt tot ce e nevoie in Relatii e sa fim PREZENTI la celalat, la nevoile lui, ale tale. Sa fim in momentul ACUM...restul e marketing si comert...relatiile sunt simple....do u care or not, do u love or not....is a simple choice.

Cand Andrei era mai mic il luam cu mine cand veneam de la munca, pe principiul "el e mic si isi tine gura, iar eu stau pe facebook, sau citesc ziarul". NOp nu functioneaza asa.....Adica daca stai cu el...musai sa fi 100% cu el, si nu are nevoie decat sa te uiti in ochii lui, sa-i vorbesti, sa-i zambesti, dar sa be there cu el

Revelatia nr 6. In relatii de atatea ori zicem ca ascultam partenerul, dar asa nu auzim decat un bla bla bla undeva in fundal, si retinem evident ultimele 2 cuvinte asta dc suntem luati la intrebari. Suntem obisnuiti dupa ce intram intr-o relatie sa fim atat de relaxati ca celalalt e in pat langa noi, incat sa uitam sa-i mai spunem noapte buna, sau sa-l strangem in brate la finalul zilei...devenim egoisti...si uite asa ne instrainam, pasiunea dispare, iubirea paleste....si nu e din cauza sexului prea rar, sau a parului de pe picioare...ci pentru ca am uitat sa ne mai pese, sa fim 100% acolo.

Revelatia nr 7: Relatiile inseamna sa fim Prezenti 100% acolo cu celalalt, sa construim, sa crestem...dar am descoperit ca nu e usor deloc, e de lucru, iti ia din energie si trebuie sa Vrei sa faci asta constient clipa de clipa...Alegi relatia asta??? Alegi acest partener?? Atunci be here, asculta, ofera, primeste. Chiar daca toata ziua ai doar 2 ore pe care sa le petreci cu partenerul apoi Traieste-le total cu el, intra in lumea lui, lasa tot ce ai de facut si Iubeste!!

Toata lumea se minuneaza ce copil frumos avem...si adevarul e ca e ATATA DE FRUMOS...si e foarte vesel...rade intruna..rade cu tine..rade singur...e un copil foarte zen...dar am observat ca rade si isi stramba nasul precum Miha, se distreaza la sunetele lui Luci...imi zambeste cand ii zambesc..

Revelatia nr 8: Partenerul e Oglinda noastra. Daca noi suntem veseli, asta vom aduce in energia relatiei noastre, si se va simti. Daca suntem apasati si ingrijorati la fel se va vedea pe fata noastra si se va reflecta in celalat. Lucrurile din exterior sunt reflectia a ceea ce este in noi in Interior. Daca suntem bucurie si conectare o vom aduce in relatie si il vom sprijini si pe celalalt.

Revelatia nr 9. Nu intodeauna trebuie sa stii solutia, nu intotdeauna faci lucrul cel mai bun. Exista momente cand vrei sa renunti, sa pleci, sa fugi, sa urli, sa gresesti....Fa-le frate dar constient si responsabil fata de rezultatele pe care le vrei. Da-ti voie sa nu stii, sa gresesti, sa renunti...Dar nu uita ca de cate ori te aflii intr-o situatie de genul asta ai o lectie foarte valoroasa de invatat..si chiar daca cazi la pamant, cand te ridici, te ridici cu o experienta nou, cu o lectie noua.

Revelatia nr 10: Nu exista solutii permanente, nu exista tipare, nu exista generalizari. Aceasta relatie e UNICA, acest moment este NOU, aceasta situatie e inedita.

Revelatia nr 11: Cand ajungi sa ai copil, vrei nu vrei relatia cu mama ta se va imbunatati, pentru ca vei invata sa o intelegi prin ce a trecut, sa o apreciezi, sa o iubesti mai mult..

Si sunt multe revelatii care vin....

Andrei Mihai supranimit Tzutzi are doar 5 luni jumate, 8 kg jumate, bea lapte de mama, baleste mult, face ca indienii, rade toata ziua, tipa ca pisicile in calduri, nu vorbeste, scuipa, linge tot ce apuca...si TOTUSI cat de mult mi-a imbogatit Viata!! Cate lectii mi-a dat si cat m-a ajutat in relatia in care sunt acuma....Multumesc tzutilic drag.

Multumesc parintilor Chinezi si Bari pentru lectiile pe care mi le-au dat ei despre ce inseamna sa iti lasi copilul sa creasca in Libertate, sa-l respecti oricat de mic ar fi, ce inseamna sa-ti iubesti copilul si cum il educi...ma inclin si va spun Multumesc!! Relatiile stabilite cu copiii vostri clar reflecta relatia frumoasa pe care o aveti in cuplu!

Nu stiu daca voi avea copiii de acum incolo...ca treaba asta pare cam dificila..cert e ca am tot know how-ul necesar in domeniu...dar nu ma vad in stare sa duc 24 h/ 18 ani acest job. Asa ca toata stima si respectul pt Mama care a crescut 3 copii, si pentru toate mamele din lume...ca nu-i usor. Isi merita tot respectul si indatorirea noastra eterna pentru ca ne-au crescut.

Revenind la revelatiile mele despre relatii:
Daca un bebe te poate invata atatea lucruri Iti poti imagina cat de bogata poate fi viata ta zi de zi cu un partener care vorbeste, te atinge, impartaseste, se joaca, te iubeste, te alinta, cu care calatoresti, visezi, traiesti....si asta daca cei 2 Iubesc Constient, prezenti unul la celalalt si la Ce este ACUM!! Clipa de Clipa....WOWWWW

O viata EXTRAORDINARA si foarte simpla....si atata de bogata si plina de energie....Ma simt atat de inspirata!!!"

oamenii care ne apar in viata, ne sunt parteneri de drum...

Circumstantele si universul mi-au adus in cale doi oameni minunati despre care vreau sa vorbesc aici.

Teodora si Flaviu Catinas sunt doi medici pediatri pe care am avut norocul sa-i intalnesc si care sunt asa cum am simtit intotdeauna ca ar trebui sa fie medicii de copii.

Pe langa faptul ca sunt competenti si foarte rabdatori, stiu ce inseamna sa faci follow up, sa ramai alaturi de parinte pe toata durata tratamentului, sa suni zilnic sau sa ramai in contact, sa raspunzi la intrebari, oricat de simple sau banale, sa fii acolo si sa dai incurajari, chiar daca progresul e lent... sa fii acolo pentru parinte, si sa oferi nu solutii standardizate de prin carti, ci variante personalizate, in functie de fiecare copil, si bazat pe observatii directe...

Am avut o super experienta cu ei.

Si ii recomand tuturor celor care au sau vor avea vreodata nevoie de un medic pediatru.

Despre el puteti afla mai multe pe site-ul lui: www.pediatrultau.ro (0752 360 360)

Ea s-a specializat si in alaptat si face si cursuri de pregatire pentru mamici: www.burticamea.ro (0742.065.897)

Dar de fapt, asta e doar partea informativa a acestui mesaj...

Eu simt si cred ca oamenii potriviti iti ajung in viata la momentul potrivit... si vin exact cu informatia de care ai nevoie.

Iar experientele se intampla tocmai pentru a avea ocazia sa-i intalnesti pe cei care iti sunt de fapt parteneri de drum...

E clar doar o perspectiva...

dar privind din punctul asta de vedere, am reusit sa-mi identific multi din "partenerii de joaca" (vezi articolul asta: http://mihaelab.blogspot.com/2009/12/for-all-little-lights-out-there.html)

si acum las informatia sa curga...

iar pentru oricine esti tu, cel care citesti articolul asta, s-ar putea sa aiba relevanta...

nu stiu daca ai tu nevoie de un medic pediatru, sau daca stii pe cineva care are nevoie (acum, sau poate cine stie cand), dar STIU (sau mai degraba simt) ca nu ai ajuns intamplator pe aici...

si stiu ca informatia asta are o legatura cu tine... -  o vei descoperi tu care este

Pana una alta, eu am mai vrut sa-ti mai spun ca Teodora organizeaza incepand cu 4 noiembrie un curs Lamaze, de pregatire pentru viitorii parinti. Descrierea cursului mie mi-a fost foarte draga. iar in Teodora am deja foarte mare incredere. Asa ca da un ochi pe afis, citeste, si vezi ce-ti spune... Poate iti aduci aminte de cineva caruia i-ar putea fi util...

Iti doresc sa ai parte de toate experientele de care ai nevoie, iar pe drum, sa intalnesti exact oameni care te pot sprijini... :)

Curs Lamaze - curs de educatie prenatala

Sarcina este o experiență minunată și împreună cu modificările specifice ei, apar, de asemenea și o mulțime de întrebări. Adesea ne bazăm pe sfaturile familiei și ale prietenilor sau căutăm pe forumuri, atunci când dorim răspunsuri la întrebările noastre. Pentru a afla răspunsuri competente la întrebările tale despre sarcină și naștere, poți să apelezi la cursurile de educație prenatală.
Cursurile sunt în așa fel construite încât oferă informații legate de sarcină, naștere și perioada postpartum. Acestea includ: nutriție, anatomie, modificări emoționale și fizice în timpul sarcinii, măsuri de comfort în timpul travaliului, măsuri de management al durerii în timpul travaliului, relaxare, respirație, informații legate de procesul nașterii, medicație si intervenții, cezariană, alăptare și îngrijirea nou-născutului. Toate acestea sunt abordate pe durata a șase cursuri a câte două ore.
Cursurile se desfașoară de obicei în ultimul trimestru de sarcină. În mod ideal ele încep în săptamâna 28-29 de sarcină, însa voi sunteți cei care decideți când vă simțiți confortabil să începeți cursurile.
Nașterea este o experiență marcantă pe care mama o poartă cu ea o viață întreagă. Educația prenatală poate fi primul pas înspre o experiență pozitivă a nașterii.
Viitorii tătici care participă la cursurile Lamaze, primesc un atestat care le conferă dreptul la zece zile de concediu, suplimentare, pentru participarea acestora la îngrijirea copilului. Cursul este gratuit pentru tătici.

Articol preluat de pe http://www.burticamea.ro/.

spatiu si lumina....

asa de multe curcubee la Cluj in ultima perioada!!

intregi, duble, clare, minunate, lumina, frumos, magie...

parca vin doar ca sa ne arate cat de binecuvantati suntem, si cat de frumos e locul asta in care traim...

a fost foarte fain aseara, cand dupa o furtuna venita din senin, curcubeul parca m-a chemat la fereastra... si mi-a spus ca este semn pentru copilul care vine acum in familia noastra - semn ca se naste in locul potrivit, ca spatiul in care vine ii e binecuvantat... ca e bine...

:)

ma bucura spatiul asta in care sunt acum, inainte de a se naste...

plin de liniste si... pregatire

am momente multe de conectare si frumos

va fi liber sa fie cine este si cum este

ii cream impreuna cu Luci spatiul sa existe asa cum ESTE...

si asa cum spunea chiar Luci zilele trecute, inca acest copil e doar... entitate... suflet... spirit...

nu exista fizic
nu e inca nici fetita nici baiat

corpul lui se formeaza deja, creste si se dezvolta, se pregateste sa-i ofere "gazduire" pentru calatoria ce o va petrece aici cu noi...

asa cum corpul meu se pregateste si-i ofera "conditiile necesare" :D pentru asta...

natural si fara interventii dinafara...

parca stiau dinainte ce este de facut, si doar fac... doar sunt... se intampla

iar perioada asta de pregatire e fantastica

simt lucruri pe care nu le-am mai simtit pana acum

gandesc lucruri la care nu m-am mai gandit

am acces la informatii care sunt relevante doar acum

e momentul potrivit

discutiile pe care le avem cu Luci despre acest copil sunt la un nivel cum n-as fi crezut posibil

e asa de conectat si el la o dimensiune spirituala...

nu stim ce va fi... nu stim ce va urma...

si nici nu conteaza

perioada asta o savuram cu fiecare moment care trece

ne pregatim si ascultam... simtim... lasam sa fie...

ne traim trairile asa cum vin

si invatam din experiente

nimic nu e intamplator...

iar copilul va avea viata lui... atunci cand va veni...

exact asa cum are nevoie sa-i fie

isi va trai experientele

va invata

va creste...

si impreuna vom trai exact ce avem de trait

era un cantec ce spune "just be yourself, is all that you can do"... e suficient sa fii tu exact asa cum esti, asa cum iti vine, sa actionezi cum simti... lucrurile sa curga natural, iar atunci iti vei implini "menirea", iti vei trai experientele pentru care ai venit

si oricum te-ai simti, si orice s-ar intampla, lucrurile care trebuie sa se intample, se vor intampla oricum... :)

daca le lasi sa curga

chiar daca nu intelegi de ce...

lasa sa fie...

si la un moment dat va fi clar...

oricum s-ar simti acum...

doar fi! exact asa cum ESTI!